Caracteristici WEB 2.0 in presa on-line

Fenomenul Web 2.0, dupa cum ne invata wiki, apare recent, prin 2004-2005. In tranzitia de la 1.0 la 2.0 a avut o mare influenta revolutia internetului: accesul in masa la internet (in camine, scoli, mall-uri),  internetul ca sursa importanta de informare, competivitatea internetului cu celalate medii (majoritatea ziarelor/revistelor isi lanseaza si o varianta on-line pentru a baneficia de o mai mare popularitate si credibilitate).

 

Cand spui Web 2.0 iti vin in cap acele retele sociale gen Hi5, Twitter sau Facebook (cu siguranta ai macar un cont pe una din ele). E drept ca surioara mai mare a Web 1.0 se bazeaza pe interactivitate (de la utilizator la utilizator, utilizator si mass-media/organizatii in general), colaborativitate, o participare activa a utilizatorilor, atat la producerea cat si consumul informatiei. Alta caracteristica web 2.0 ar fi personalizarea, fiecare dintre utilizatori se simte special, unic si doreste sa isi aduca amprenta asupra materialului. Modul de vizualizare a materialelor in web 2.0 e mult mai complex, se multiplica numarul de medii (scris, audio, video).

 

Bineinteles ca acest fenomen nu a ocolit nici media si majoritatea presei scrise a adoptat caracteristicile web 2.0.

www.Clujeanul.ro, www.zf.ro, www.click.ro, www.mediafax.ro,

• Adaugarea galeriei-foto alaturi de stirea propriu-zisa (oportunitatea de a vizualiza subiectul stirii din mai multe unghiuri)
• Includerea rubricii de “comment-uri”, unde cititorii pot sa isi lanseze propriile idei, concepte revolutionare
• Posibilitatea utilizatorului de a trimite un articol, un subiect de stire spre publicare care face ca cititorul sa intre intr-o mai stransa legatura cu instutia mass-media, se simte mai apropiat, face parte din actiune (MediaFax – “Stiri create de tine”/ “Fii reporter”)
• Sondaje de opinie, rubrici in care cititorul se poate implica, gen “Voteaza concurenta favorita”, unde publicul isi poate expune parerile (Ziarul Financiar “12 oameni se bat pentru Palatul Cotroceni, sase dintre ei sunt cei mai cunoscuti. Cine va iesi invingator? 1/2/3/etc)
• Indemnarea cititorului sa propuna subiectul ce ar dori sa fie abordat de jurnalistii de la un ziar/ o revista respectiva
• Filmuletele, ce vin in prelungirea stirii scrise, pentru a intelege mai bine stirea
• Indemnarea de a te inscrie in diferite concursuri, pe forum-uri pentru a alcatui o comunitate a unui ziar (niste personaje care au ceva in comun, Ziarul X, despre care pot vorbi)- care pana la urma e o foarte buna tactica de marketing (Click – Inscrie-te la scoala de bani)
• Adresarea directa a mediei catre cititor, il sfatuieste, ii propune ce sa citeasca (MediaFax “Top 24 stiri”), unde sa se aboneze, la ce sa participe
• “Personalizeaza-ti stirile, citeste doar stirile care te intereseaza” (MediaFax)

50 de secunde (6)

FILM: Tocmai am venit acasa de la film. Am auzit multe lucruri bune spunandu-se despre “Changeling” inainte sa il vad si eu voi reintregi lista. E un film excelent, dupa o poveste reala (drama), in rol principal cu Angelina Jolie. Go for it!

CARTE: “Nebunul” de Savastie Bastovoi, recunosc, inca nu am citit-o DAR am primit recomandari foarte bune despre carte si m-am documentat si despre autor si ma atrage lectura.  Dupa sesiune ma apuc de ea!

MELODIE: De data asta nu ma opresc la o singura melodie ci la un album intreg. E vorba de “Quijote” de Ada Milea. Poate aveti anumite prejudecati cand auziti Ada Milea (I know I did) dar melodiile sunt atat de …. FRUMOASE in adevaratul sens al cuvantului. Totul e perfect imbinat, muzica si text. Eu l-am primit de Craciun si de atunci il ascult aproape in fiecare zi.

Sesiune

Da, e perioada pe care cu toti o asteptati, sesiunea (sau “stresiunea” cum e numita in popor). Perioada gri, fete triste, cuvinte de ocara aduse la adresa profesorilor “nesimtiti” care au avut indrazneala sa examineze, statusuri “messingeriste” manelistice si lista continua….

Pentru mine, cea mai trista parte a minunatei perioade ce se afla in plina desfasurare e : “efectul de izolare”. Timp de 4 saptamani (dat fiind faptul ca sunt la 2 fac.) ma retrag in carapacea mea, perioada seaca din punct de vedere al socializarii. Bogata din punct de vedere a imbogatirii cunostiintelor sau a imbunatatirii tehnicilor de copiere. )

Oricum ar fi, e parte din FARMECUL STUDENTESC! Asa ca, pune-ti mana pe carti si pe fituici si la examene! Spor si bafta (cuvinte la care am ajuns sa am alergie, la cat le-am auzit in ultima luna)!

Urban Art

Un petic de “special”

http://ca.youtube.com/watch?v=e3kyNGVK-hI  genial

da, am sa revin cu rubrica 50 de secunde am avut doar o periaoda mai zbuciumata ) pana atunci stay cool and enjoy

50 de secunde (5)

FILM: “La Antenna” (2007), in regia lui Esteban Sapir. Filmul e o alegorie despre influenta televiziunii si institutiilor media in general. ”La Antenna” e filmat alb-negru in intregime, in stilul filmelor  mute, insa cu numeroase efecte speciale. Un film “izbitor de original”

MELODIE: “Merry Happy”, Kate Nash

CARTE: “Alergand ca apucatii”, Augusten Burroughs; cartea pe care o citesc eu in prezent, lectura usoara, de vacanta Dupa carte a fost ecranizat si un film, cu Gwyneth Paltrow in rol principal (nu am vazut filmul si imi e lene sa ii caut titlul, just google it )

Vacanta placuta si SARBATORI FERICITE!

50 de secunde (4)

Saptamana asta am fost punctuala, mi-am amintit sa scriu la timp, e un progres Normal ca mi-am amintit fiind asa odihnita, doar avem o “mini-vacanta” studenteasca, in prag de alegeri parlamentare. Eu inca nu am inteles de ce avem 2 zile libere, joi si vineri, ca sa ne “teleportam” in orasele/satele natale. Era de ajuns doar ziua de sambata, doar daca nu ti-ai propus sa o iei pe jos pana acasa. Oricum, e si asta o manipulare politica, un gest foarte apreciat de toti studentii, sunt sigura. Macar sa VOTATI!!! Si acum sa ne intorcem la oile noastre deloc politice .

Gia Carangi

FILM: “Gia Marie Carangi” (1999), film documentar despre faimosul top-model al anilor ‘70-’80 care a murit la varsta de doar 26 de ani; “The Self Distruction of Gia”, cum il numesc criticii. Filmul vehiculeaza subiecte foarte controversate din lumea modei. In rolul lui Gia joaca Angelina Jolie, care face un rol foarte bun, a fost nominalizata la “Golden Globe” pentru rolul celebrului fotomodel. Daca inca nu l-ati vazut, puteti incerca cu incredere.

MELODIE: Rachel Yamagata – “Worn me down”. It sounds good, I just like it! (scrisul meu in dialecte straine este efectul globalizarii. Can’t help it!  ) 

 

CARTE: John Steinback – “Iarna vrajbei noastre”, ca sa fie in sezon

50 de secunde (3)

S-a mai scurs inca un pic de nisip din clepsidra, in cazul meu bolovani, pentru ca saptamana asta a trecut ireal de incet. La scoli ma abunda proiectele si partialele, si spiritul motivator s-a ascuns pe undeva bine bine, nu reusesc nicicum sa il gasesc. ”Lenea de iarna” e de vina, e momentul sa “hibernez”…..si totusi daca tot vine iarna, cand vine si zapada?!?

FILM: “Persepolis”(2007) e defapt o animatie, una foarte reusita. Filmul e facut dupa nuvela autobiografica a lui Marjane Satrapi, in regia lui Vincent Paronnaud. Titlul face referire la orasul istoric, Persepolis, care inseamna in greaca “Orasul Persilor”. In film e urmarita povestea unei tinere fete, pe background-ul revolutiei din Iran.

CARTE: “Candid sau optimismul” de Voltaire, nuvela filozofica cu un puternic iz de sarcasm. Nu va blocati cand cititi “filozofica”, e o lectura usoara si placuta.

MELODIE: Jack White si Alicia Keys – “Another way to die”, soundtrack-ul noului Bond. Desi filmul imi displace, melodia imi place foarte mult.

50 de secunde (2)

A mai trecut o saptamana, defapt mai mult….dar din pacate m-a lasat memoria si nu mi-am amintit sa scriu la timp Buuuuuuun, putem sa incepem!

FILM: “Tideland”, e mai vechi, cam din 2005, dar eu abia acum am apucat sa il vad si mi-a placut foarte mult. Regia ii apartine lui Terry Gilliam. M-a impresionat talentul tinerei actrite Jodelle Ferland (doar 9 ani in film), care a mai jucat si in “Silent Hills”. Alaturi de ea mai joaca  Janet McTeer, Brendan Fletcher, Jennifer Tilly. Filmul e mai ciudatel (fantastic), dar intr-o lume sufocata de filme stil “americano”, spun ca e bine venit.

CARTE: ”Procesul” de Franz Kafka, una din cartile mele preferate. Romanul prezinta povestea unui functionar, pe nume Josef K., judecat timp de un an, fara sa stie de ce, apoi este condamnat la moarte prin injunghiere. Mai multe nu va spun, va las sa descoperiti. 

MELODIE: Patrice – Soulstorm (melodia mea preferata veche dar “cu calitate” ) Muzica “patrice” e o fuziune intre Bob Marley si Prince, o combinatie foarte interesanta.

50 de secunde (1)

De azi deschid o noua rubrica!  Despre ce e vorba? Dupa cum spune si titlul, 50 de secunde pe care le ve-ti pierde (sper) citind saptamanal rubrica asta. In fiecare “text-rubrical” ) o sa prezint, UN FILM, O CARTE, O MELODIE, ce merita vazut/citita/ascultata in saptamana respectiva. Acestea fiind spuse :p … sa incepem!

FILM: “The Duchess” (istoric si nu numai, cu o foarte talentata Keira Knightley; il puteti urmari la CinemaCity din Iullius Mall Cluj –> evident indicatia e pt clujeni)

CARTE: Graham Greene – “Patria m-a facut om” (nu va opriti la titlu, pt clujeni: cartea o puteti gasi la Libraria Universitatii si bineinteles la biblioteca )

MELODIE: P!nk – “So what”

Ce vrei sa te faci cand vei fi mare?

Intrebare urmata de raspunsuri cat mai fabuloase la o varsta formata dintr-o singura cifra. Insa cu cat crestem, intrebarea ne ramane in minte si rasuna tot mai tare. Cand voi fi mare ce ma fac? Raspunsurile gen “superstar”, “om de succes” sau “Spider-Man” (asta daca nu esti Tobey Maguire) nu isi mai au locul. Nu va e groaza de momentul in care o sa terminati facultatea si nu o sa stiti in ce parte sa o apucati? Cu o diploma in mana, dezorientat si umil… 

Eu am oroare de un astfel de scenariu. Vreau “sa ma fac” un om de care (in primul rand) sa fiu eu mandra, sa ma implineasca si sa ma lumineze pe interior. Cu totii avem foarte multa libertate de alegere, poate prea multa. Acesta este intocmai lucrul ce ma limiteaza cel mai mult, nu stiu ce “scena” sa imi aleg.

 In cat mai apropiatul viitor sper sa imi reintregesc talentul regizoral si sa gasesc raspunsul la intrebarea care ma bantuie de cand eram mica: “Cand o sa fiu mare am sa ma fac…… ”

Te respecti, hai la club!

Cel mai faimos club din Transilvania; e o rusine nationala daca nu l-ai “explorat”.  
Ajungi la locul descris si cand sa intri treci pe langa o coada destul de lunga de oameni. Te intrebi la ce asteapta cu atata ardoare,numai pe vremea “raposatului” mai vedeai asa o coada la paine calda. Se uita ciudat la tine dar tu continui sa mergi, vrei in club si nu la ceva spectacol exclusivist. Dar cu cat inaintezi mai mult iti dai seama ca multimea de oameni asteapta sa intre in acelasi loc unde vrei si tu “sa-ti speli rusinea”. Totusi te incearca o nedumerire, poate ei vor sa intre pe gratis dar tu esti gata sa platesti asa ca te strecori printre oameni care mai de care mai “sclipiciosi” si mai “brand-uiti”. Ajungi la “sefu’”, un domn de doi metri, in tricou (desi afara e cu minus), cu niste brate bine dezvoltate. Zambesti si il intrebi daca aici e faimosul club, el se uita cu dispret la tine si iti sugereaza pe un ton un pic ridicat sa treci la coada pana nu se enerveaza.Banuielile ti-au fost confirmate, toti asteapta la o coada infernala pentru a plati 20 de lei, a se sufoca in mult fum si a se intoarce acasa fara bani dar mandri de sine ca au facut parte din “populatia cul(t)a”.

Dupa zece minute ajungi la intrare unde ti se ureaza un “Bine ati venit!” caci asta e politica clubului, sa fie amabili cu clientii. Si totusi parca domnul bine dezvoltat nu a fost prea aproape de figura unei persoane amabile dar poate a fost doar o scapare.

Decorul te impresioneaza la prima vedere, e totul frumos, totul sclipeste, piele, puf, mult bun gust. Iti revine zambetul pe buze si dai sa te asezi pe o canapea dar o domnisoara deosebit de blonda si zambareata te opreste la timp si iti spune ca e rezervat. Te uiti in jur si iti dai seama ca totul e defapt rezervat, nu este loc si pentru tine. Te simti un pic umilit si te retragi spre bar unde comanzi o simpla bere. Dupa ce vine si nota iti dai seama ca e cea mai deosebita bere pe care ai baut-o, acelasi gust la un pret dublat. Poate or fi suflat cu aur sticla. Incerci sa te simti bine dar nu ai prea mult loc de desfasurare, si nici muzica nu te incurajeaza, de 20 de minute se aude acelasi ritm. Incerci sa socializezi dar nici asa nu ai prea multe sanse. Persoanele care “se respecta” nu vorbesc cu “un oarecare”. Asa ca nu iti mai ramane decat sa inghiti in sec si sa astepti sa termini bautura ca sa poti pleca.

Umilit, dezamagit, fara bani, inghetat si duhnind a fum ajungi acasa de la “distractie”. Dar de acum daca esti intrebat: “Ai fost in Obssesion?” poti raspunde cu mandrie : “DA! Si mi-a ajuns!”

Obsession za club

Imbulzeli sub lupa

Imbulzeala e rezultatul unor mentalitati impuse a secolului trecut, de care s-au “vindecat” prea putini romani. Fenomen de masa care expune o realitate trista si respingatoare.

In timp ce oamenii de rand se “lupta” pentru a-si obtine drepturile, in spitale, farmacii, tribunale, “preamareata” conducere nu face altceva decat sa incurce. La orice incurcatura sau neintelegere explicatia e aceasi: “Acestea sunt regulile!” Reguli in favoarea cui, in favoarea pensionarului care se trezeste la 6 dimineata sa isi cumpere doza de medicamente compensate, in favoarea saracului care se inghesuie la cantina sa prinda o portie de mancare sau in favoarea parlamentarului imbujorat si bine hranit (cu banii populatiei) care priveste din spatele unor geamuri fumurii cum se imbulzesc altii?  

Constienti de imbulzeala de zi cu zi, educata politic, nu stam sa ne gandim de doua ori inainte sa ne impingem la o coada; ne transformam cu usurinta in marionete, in copii care fug dupa omul cu bomboane.

Migratia halatelor albe

Problema migratiei romanilor spre “tarile calde si insorite”, e o problema grava a societatii romanesti tratata insa de autoritati cu o usurinta si o ingaduinta nepotrivita. Febra migratiei cuprinde multe domenii de activitate dar cele mai multe “victime” s-au inregistrat in cadrul domeniului medical.
Daca cetateanul roman are dreptul la sanatate, dreptul de a-si aleage medici de calitate, medicii merita un anumit grad de respect din partea societatii, balanta dintre munca si rasplata fiind vizibil dezechilibrata.

Intreaga tara se confrunta cu acest fenomen ignorat de “mai marii” ce inchid ochii in fata dizolvarii sistemului medical romanesc. Cauzele acestui fenomen sunt avantajele comparative pe care le au tinerii medici in tara natala si cele oferite in alte tari. Daca in Romania un rezident are un salariu de 300 de euro, in strainatate salariul creste cu cel putin 2500 de euro, un stimulent destul de bun in luarea deciziei de a migra spre tari straine. In afara de factorul financiar, care e un stimulent puternic, in tarile vestice, sansele unui tanar doctor de a fi promovat sunt cu 50% mai mari decat in Romania.

Un medic “fabricat si educat” in Romania are un avantaj deoarece nivelul calitativ a facultatilor de medicina e unul foarte ridicat fata de alte tari. Astfel Romania va deveni in cativa ani producatorul de medici a Europei fara a putea beneficia de serviciile acestora. Potrivit “Camerei Federative a Medicilor” statul investeste in scolarizarea unui doctor aproximativ 25.000 de euro, bani care sunt doar pe jumatate recuperati din cauza migratiei excesive.

Daca intri in Facultatea de Medicina, cu siguranta vei vedea mai multi tineri entuziasti care spera in “ridicarea” sistemului medical romanesc. Insa, multi dintre studentii care doresc o revitalizare a medicinii romanesti sunt surprinzator de alte natii, majoritari din tarile africane si asiatice. Acestia par a fi viitorul medical romanesc deorece comparativ cu tarile lor natale, in Romania salariile medicilor sunt mult mai mari. Pentru ei, a lucra in Romania e acelasi lucru cum e pentru noi lucrul in tarile din U.E.

Primul articol publicat

Da! In sfarsit mi s-a publicat primul articol, primul dintr-un sir indelungat, sa speram.

Repere arhitecturale in civilizatia estica

Moscova

O vacanta in partea de est a Europei, o vizita in Rusia si mai ales in capitala ei, Moscova, oras cu peste 7 milioane de locuitori, poate constitui o experienta inedita, in special datorita diversitatii arhitecturale pe care o poseda, un amalgam de vechi si nou, ce atrage privirile ca un magnet.

Splendoarea stilului baroc
Pornind din inima capitalei, Piata Rosie, si mergind de-a lungul zidurilor construite odinioara, ce strajuiesc inca orasul si pastreaza in interiorul lor toata maretia de demult, cladirile vechi ce pot fi vazute la tot pasul, construite intr-un accentuat stil baroc, emana grandoare si maretie, amintind de stralucirea unor imparatii demult apuse.
In aceeasi categorie intra multitudinea catedralelor si bisericilor, impunatoare, ale caror cupole mari, aurite, domina imprejurimile si ale caror interioare se remarca prin decoratiunile bogate, lucrate cu migala acum multe sute de ani, precum si numeroasele cladiri ce adapostesc universitati, teatre si alte edificii culturale. O perspectiva asupra bogatiei arhitecturale din capitala Rusiei poate fi luata si in timpul unei croaziere cu vaporul pe riul Moscova. O plimbare de 2 ore pe riul Moscova costa 600 de ruble, echivalentul a aproximativ 60 de lei. In schimb, o croaziera de minim 4 ore ajunge la 5.000 de ruble, echivalentul a 500 de lei.

Grandoare si lux
Cladirile gen „zgirie nori“ sint o alta fata a Moscovei. Ridicate in perioada comunista, cu forme somptuoase si impozante, pentru a arata triumful si idealurile epocii, acestea joaca acum rol de sedii politice, facultati si in mare parte blocuri de locuit. Preturile la apartamentele din zgirie norii ce vegheaza asupra Moscovei sint foarte mari, un metru patrat construit ajungind si pina la 20.000 de dolari.
Tot la capitolul grandoare intra si strazile, mai ales vastele zone pietonale, Strada „Noul Arbat“, presarata cu magazine, fiind un bun exemplu in acest sens.

Piata Rosie

Moscova isi pastreaza stralucirea si grandoarea si datorita realizarilor din subterane. Astfel, cea mai veche linie de metrou se remarca prin cele 20 de varietati de marmura, folosite pentru decoratiuni, in timp ce statiile sint impodobite cu sculpturi, basoreliefuri, mozaic, picturi si vitralii.
Intreaga metropola respira „parfumul“ perioadei de aur, era comunista. Plimbindu-te pe strazile Moscovei poti observa cu usurinta blocurile tip „cutie de chibrituri“, culorile cenusii ale constructiilor imbatrinite, o atmosfera ce se prelungeste parca si in atitudinea locuitorilor, extrem de mindri de valorile nationale si oarecum reticenti in fata influentelor europene. Cu siguranta, daca alegi Moscova ca o destinatie de vacanta, impresia lasata poate fi extrem de diferita fata de metropolele vest-europene. Nu vei gasi aceeasi aceeasi atitudine deschisa din Austria, preturile mici din Germania, „caldura“ din Italia sau luxul din Franta, dar vei descoperi un farmec aparte, pe care nu poti sa-l simti decit daca vei cauta personal fiecare din particularitatile amin-tite mai sus, bucurindu-te la fiecare descoperire facuta.

De unde vine expresia “dickhead” :))

:)

Produse romanesti

Farmec romanesc fara doar si poate

telefon PUBLIC

sauna

la volan

sport X-trem

Bine ati venit!

publicitate inteligenta

De ce produsele “brand-uite” sunt mult mai cautate desi au preturi exagerate (obraznic de scumpe:)) in comparatie cu produsele obisnuite?!? Raspunsul e:PUBLICITATEA. Publicitatea “dovedeste” calitatea si creste pretul unui produs.

Iata ce poate face o imaginatie bogata; cateva reclame foarte reusite la diverse produse:

vopsea

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

lama de ras

 

 

 

 

 

 

bubble gum

fitness co'

MrClean

Acte de caritate

un alt articol in curs de publicare

“Intodeauna sa compensezi natura. Daca primesti trebuie sa si daruiesti.”

 

Deja a inceput goana dupa rechizite scolare si preturile nu sunt foarte accesibile, din contra, ele par sa creasca tot mai mult in fiecare an. O aprovizionare completa: caiete, ghiozdan, pixuri, liniare si uniforma, ajunge cel putin pana la 5 milioane. Suma care depaseste salariul minim pe economie din Romania. Dotarea cu cele necesare pentru un nou an scolar poate reprezenta o adevarata aventura pentru parinti, mai ales daca au mai multi copii.

In aceasi situatie critica se afla multi parinti. A-si intretine propriul copil la scoala devine un lux pe care nu si-l pot permite.

RECHIZITE PENTRU ELEVII DIN RASCA

17 copii, din familii nevoiase, din comuna Rasca au avut norocul, in preajma inceputului de an scolar, sa primeasca cele necesare studiului. Le-au fost donate zeci de caiete, pixuri, ghiozdane, creioane si carti. Actiunea de caritate a fost intreprinsa de un grup de 5 studenti ai orasului Cluj-Napoca. ” Ne-am hotarat sa pornim aceasta actiune de caritate din dorinta de a-i ajuta pe elevii care nu au  posibilitatitile financiare sa-si procure cele necesare unui studiu propice. Sa nu se simta complexati in fata altor elevi. Preotul satului ne-a indicat familiile sarace. Ne-am mobilizat, am inceput sa strangem bani de la prieteni, colegi, rude. Totul a fost cat se poate de spontan. In final am reusit sa strangem aproximativ 1800 de lei” spune Luminita Boca, unul dintre studentii implicati in acest proiect. Copii intre 7 si 14 ani au primit cu mare bucurie rechizitele donate, le-au facut o intampinare foarte calduroasa studentilor din Cluj lasandu-i cu greu sa plece. “Am primit si ghiozdan, caiete, pixuri si tot felul. Cel mai mult mi-a placut atlasul si puzzle-ul. Mi-am inchipuit ca va fi frumos dar a fost foarte frumos” spune cu incantare Mihaita, un baietel de 7 ani. “Multumirea si rasplata a fost intalnirea cu elevii din Rasca care erau pur si simplu extatici. Cu ochii in lacrimi de fericire ne-au multumit de nenumarate ori. Momente de nepretuit” spune Alexandra, alta studenta care a luat parte la acest proiect.   

 

Aceasta e cea de-a treia activitate de acest gen. “Totul a inceput acum 3 ani cand impreuna cu o colega am strans de la colegii de liceu jucarii, si le-am donat unui orfelinat din Huedin” marturiseste Luminita. Anul trecut, cinci familii din comuna Jucu au primit imbracaminte si alimente, tot cu ajutorul acelorasi copii. “Cand ii vezi cum se bucura de un ursulet de plus, sau o simpla bluza, ai o senzatie de nedescris. Intr-un fel te intimideaza cand vezi capacitatea lor de a aprecia aceste lucruri care noua ni se par irelevante. Simti ca intradevar ai facut ceva important. Intodeauna trebuie sa compensezi natura. Daca primesti trebuie sa si daruiesti”

SEMNAL DE ALARMA

Actiunile lor sunt ceva de invidiat si ar trebui sa reprezinte un semnal de alarma si pentru ceilalti tineri. “Dintre cei care au donat bani, multi au fost placut impresionati de activitatea in sine si le-a suras idea sa ajute. Insa intodeauna trebuie sa existe cineva cu initiativa, cineva care sa le dea un impuls” spune Luminita.

 

PROIECTE DE VIITOR

Ca proiect de viitor, grupul de studenti clujeni se va focusa pe produsele de igiena. “Urmatoare activitate caritabila va viza tot mediul rural si ne vom indrepta atentia spre promovarea importantei unei igiene corporale.” Luminita ne marturiseste ca ar face actiuni de caritate toata viata, “e activitate care imi ofera cea mai mare implinire sufleteasca”.

De pe meleaguri straine

Venita de curand de pe meleaguri cu aer european, mai exact britanic, am fost (din nou) placut surprinsa de bunul simt si politetea (aproape enervanta) a vesticilor.

Daca opresti pe cineva pe strada pentru a-i cere indicatii nu o sa te alegi cu o privire agresiva si cu o tacere cu subinteles. Lumea chiar iti raspunde, iti zambeste si iti vorbeste pe un ton calm si politicos. Un soc intradevar.  La magazin, in metrou, la muzeu lumea sta la coada. Niciunde nu o sa vezi o gramada de oameni (animale) care se imbulzesc sa-si demonstreze puterea (prostia). Se aplica si se respecta regula “primul venit, primul servit”.

 Intri ca tot omul intr-un magazin, sa zicem, de haine. Te duci la cabinele de proba, si constati ca haina nu e buna. Vanzatoare iti aduce o marime mai mare. Si totusi, parca e prea larga. Vanzatoarea aduce o marime mai mica. Si tot asa pana iti dai seama ca defapt modelul nu te reprezinta. In mod normal in Romania, daca se intampla asa ceva, stim cu toti foarte bine reactia vanzatoarei. In schimb “overseas” toti functionarii sunt inarmati cu zambetul pe buze si cu multa rabdare. Orice ai face, fie ca vei cumpara haina sau nu, nu vei avea un moment senzatia ca nu vrei sa te mai intorci in acel magazin.

Zicea cineva ca asta e “politete de fatada”. Da stiu, stiu ca e o politete rece. Mai mult ca sigur atunci cand te intorci angajatul isi sterge imediat zambetul de pe buze. Dar nici nu am pretentia sa fie alaturi de mine 100%, trup si suflet. E si el om, are problemele lui. Tot ce vreau e sa ma trateze decent si sa nu imi strice ziua cu o atitudine de  “baba comunista”.

Mai credeti in povesti?

Strada Horea zace sub praful greu al vremurilor de demult si pare uitata, sau ignorata de multimea de ochi prea grabita sa-i admire valoarea. Ea are multe de spus, tainuieste multe secrete ascunse in cladirile inalte ce o strajuiesc de-o parte si de alta. Pare desprinsa de restul orasului. Daca te uiti pe o parte si pe alta a strazii nu mai vezi sclipirea magazinelor de lux, a cafenelelor pline cu oameni de afaceri sau a ultramodernelor sedii de banci. Strada isi urmeaza traiectoria dreapta, separata de centrul orasului de raul Somes, si te duce pana la gara. Acolo gasesti un loc plin de semnificatii, incarcat de atatea povesti, un loc al diversitatii, unde o dama bine dichisita stramba din nas, un vagabont iti cere o tigara, tineri zgomotosi te molipsesc cu energia lor si nea’ Giga, paznicul, priveste cu mare drag peste “imperiul” sau.

Ea leaga doua lumi, un cluj nou, avansat, agitat de tehnologie, de unul ce ne aminteste de trecut, de suferinte, bucurii, un cluj “ce are rabdare” cu noi toti.  Totul este apasator, tristetea batranilor se imbiba cu dorintele si sperantele tinerilor studenti. Timpul pare ca s-a oprit pe aceasta strada. Inca mai pot fi “admirate” inscriptii ale magazinele din perioada “comunismului vechi” (tutungerie, macelarie), afise ingalbenite de la filme, spectacole de teatru, opera, cladiri cu o arhitectura mareata dar nerestaurate de multi ani. Parca e o carte de amintiri, fiecare batranel de la geamul unei cladiri obosite are cate o intamplare pregatita, orice tanar care isi face veacul pe marele bulevard ar vrea sa se faca auzit.

 

 

 

 

 

 

 

 

Un personaj al “bulivardului” e Fierarul, un baiat foarte simpatic de 15 ani.  ”Asta e lumea mea, aici ma joc cu baietii de-a detectivii cand avem pauze de la munca. Tot aici muncesc ca se castiga bine. Eu sunt de profesie cersetor dar cand mai cresc si mai strang niste bani am sa ma fac scriitor si tot de pe strada asta o sa imi culeg povestile.”

El traieste intr-o camera, aproape de gara, cu inca 10 frati si cu parintii. Fierarul povesteste ca atunci cand sunt cu toti acasa nu au loc sa doarma…de aceea vara el doarme mai mult pe afara. “Nu ma deranjeaza,ba chiar e mai interesant, mai auzi pe unu cum se cearta, pe altul cum plange, unu cum invata, altul repeta la vioara. E ca si cum ai citi o poveste inainte de culcare.”

Fierarul nu stie prea bine nici sa scrie nici sa citeasca. Nu a fost la scoala din lipsa de bani si vorbeste cu mare jind despre acei copii a caror parinti isi permit sa le ofere o educatie. Dar nici asta nu il face sa isi stearga de pe fata zambetul larg si atat de molipsitor. El face mari eforturi sa prinda cate ceva din arta scrisului si cititului ca intr-o zi sa reuseasca a deslusi operele marilor scriitori. Cea care il ajuta foarte mult pe Fierarul e tanti Gicuta, de la etajul doi. “Ea e foarte desteapta, e fosta profesoara de romana si se zice ca i-a fost profesoara lu’ “raposatu”. Are o biblioteca imensa, cu tot felul de carti cu copertile roase. Inca nu stiu sa citesc de aceea, cand am timp, ea imi citeste tot felul de carti, din multe nu inteleg nimic dar sunt tare frumos scrise.”

Vorbeste despre orice problema cu multa seriozitate si isi trateaza “munca” ca un adult, preocupat de ziua de maine. Dupa cum imi spune chiar el, profesia lui e de cersetor, si cand isi marturiseste “slujba” nu e catusi de putin rusinat. Maturitatea cu care se raporteaza la situatia sa e izbitoare. La doar 15 ani, poate da lectii multor persoane cu varsta pe putin dubla ca a lui.

O zi normala din viata lui Fieraru arata cam asa: “Dimineata tata da trezirea la cinci cand pleaca el la servici. Tipa mult la noi si cateodata ne si loveste. Nu ne spune niciodata unde lucreaza dar tot timpul vine seara acasa obosit si murdar, de putine ori cu bani. Eu imi ajut fratii sa se scoale, fiind cel mai mare. Cateodata cand avem ce, manacam…daca nu atunci iesim pe strada. Pe la ora sapte pornim spre gara. De obicei lucram singur dar mai nou ma insotesc si 3 din fratii mei mai mici. Dimineata la gara, tanti Marioara, imi da tot timpul cate ceva de mancare, o jumate de corn, o fructa. Cand nu e sefu ei acolo ma lasa sa stau si inauntru in gara sa cersesc, daca nu, pe peron. In gara, se castiga bine numai dimineata. Pe la ora 13 ma mut pe strada. Orele cele mai bune la munca sunt 16 si 17 cand iese lumea de la servici, dar si cele mai riscante. Pe atunci patruleaza si jandarmii. Eu lucrez pana la 20 de obicei, asta daca strang destui bani, daca nu atunci raman pana cand e nevoie. Tata nu ma lasa sa ma intorc acasa fara destui bani asa ca se mai intampla sa dorm si pe afara. Fara viata de pe strazi nu as fi invatat atatea.” Ce a invatat Fierarul de pe strazi? Amalgamul de trairi bune si rele le-a cules de pe strazi: respectul, umilinta, modestia, responsabilitatea, tristetea si bucuria, dar mai ales speranta. Fierarul e “legat” de strazi, nu are parte nici macar de libertate. Si asta pare sa il supere cel mai mult. “L-am auzit de foarte multe ori pe tata amenintand-o pe mama ca daca eu fac vreo prostie si nu ma tin de treaba ma vinde si pe mine si pe fratii mei in strainatate. Mie mi-e frica, nu vreau sa ajung departe de mama….”

Mai credeti in povesti?

Cantecel :)

Cum rascoleam eu plictisita pe youtube am dat de un cantec foarte simpatic care pe mine personal ma binedispune. M-am gandit sa il impartasesc cu voi http://www.youtube.com/watch?v=HE_b9tFC0J4 Se numeste Chairlift – Bruises Enjoy!