Te respecti, hai la club!

Cel mai faimos club din Transilvania; e o rusine nationala daca nu l-ai “explorat”.  
Ajungi la locul descris si cand sa intri treci pe langa o coada destul de lunga de oameni. Te intrebi la ce asteapta cu atata ardoare,numai pe vremea “raposatului” mai vedeai asa o coada la paine calda. Se uita ciudat la tine dar tu continui sa mergi, vrei in club si nu la ceva spectacol exclusivist. Dar cu cat inaintezi mai mult iti dai seama ca multimea de oameni asteapta sa intre in acelasi loc unde vrei si tu “sa-ti speli rusinea”. Totusi te incearca o nedumerire, poate ei vor sa intre pe gratis dar tu esti gata sa platesti asa ca te strecori printre oameni care mai de care mai “sclipiciosi” si mai “brand-uiti”. Ajungi la “sefu’”, un domn de doi metri, in tricou (desi afara e cu minus), cu niste brate bine dezvoltate. Zambesti si il intrebi daca aici e faimosul club, el se uita cu dispret la tine si iti sugereaza pe un ton un pic ridicat sa treci la coada pana nu se enerveaza.Banuielile ti-au fost confirmate, toti asteapta la o coada infernala pentru a plati 20 de lei, a se sufoca in mult fum si a se intoarce acasa fara bani dar mandri de sine ca au facut parte din “populatia cul(t)a”.

Dupa zece minute ajungi la intrare unde ti se ureaza un “Bine ati venit!” caci asta e politica clubului, sa fie amabili cu clientii. Si totusi parca domnul bine dezvoltat nu a fost prea aproape de figura unei persoane amabile dar poate a fost doar o scapare.

Decorul te impresioneaza la prima vedere, e totul frumos, totul sclipeste, piele, puf, mult bun gust. Iti revine zambetul pe buze si dai sa te asezi pe o canapea dar o domnisoara deosebit de blonda si zambareata te opreste la timp si iti spune ca e rezervat. Te uiti in jur si iti dai seama ca totul e defapt rezervat, nu este loc si pentru tine. Te simti un pic umilit si te retragi spre bar unde comanzi o simpla bere. Dupa ce vine si nota iti dai seama ca e cea mai deosebita bere pe care ai baut-o, acelasi gust la un pret dublat. Poate or fi suflat cu aur sticla. Incerci sa te simti bine dar nu ai prea mult loc de desfasurare, si nici muzica nu te incurajeaza, de 20 de minute se aude acelasi ritm. Incerci sa socializezi dar nici asa nu ai prea multe sanse. Persoanele care “se respecta” nu vorbesc cu “un oarecare”. Asa ca nu iti mai ramane decat sa inghiti in sec si sa astepti sa termini bautura ca sa poti pleca.

Umilit, dezamagit, fara bani, inghetat si duhnind a fum ajungi acasa de la “distractie”. Dar de acum daca esti intrebat: “Ai fost in Obssesion?” poti raspunde cu mandrie : “DA! Si mi-a ajuns!”

Obsession za club